Katie Byron este unul din autorii mei preferati. Ai mai jos cateva citate din cartile ei. Sa-ti fie de folos!

„Katie Byron a trăit ceea ce se numeşte o Revelaţie. A putut arunca o privire dincolo de cortina
care ne acoperă adevărata, marea Realitate. După ce a trăit întunecimea depresiei şi a băut până
la fund cupa disperării, într-o bună dimineaţă ea s-a trezit într-o stare de bucurie deplină şi şi-a
dat seama că suferinţa ei a luat sfârşit.

Nu problema ne provoacă suferinţă, ci gândurile noastre legate de problemă”, spune Katie
Byron. Contrar credinţei înrădăcinate, tentativa de a renunţa la un gând dureros nu funcţionează
niciodată; în schimb, odată ce am parcurs “Lucrarea” – cum numeşte ea procesul interior al
clarificării – gândul este acela care renunţă la noi. Ajunşi în acel punct, putem iubi cu adevărat
realitatea, exact aşa cum este ea. “Lucrarea” este pur şi simplu o serie de patru întrebări
fundamentale care, aplicate unei probleme anume, îţi permit să vezi ceea ce te tulbură într-o
lumină complet diferită.”

Katie Byron – Aşadar, atunci când îi aud pe oameni că spun că iubesc pe cineva şi vor să fie iubiţi la rândul lor, ştiu că nu vorbesc despre iubire. Ei vorbesc despre altceva.

Dacă eşti de părere că fiinţa de lângă tine ar trebui să fie altfel decât este deja, înseamnă că n-o iubeşti. În acel moment, iubeşti persoana care va fi după ce vei fi terminat să o manipulezi. Până nu corespunde imaginii pe care o ai despre ea, este ceva de care te poţi dispensa foarte uşor.

Oamenii din jurul nostru, pornind de la cei mai apropiati, cei dragi, familia, apoi prietenii, pana la cei intalniti conjunctural, ne reflecta, exista ca sa ne iubeasca, si tocmai fiindca ne iubesc ne fac sa suferim, aratandu-ne care sunt problemele noastre, de natura interioara, pe care trebuie sa le gestionam. Cand gasim rezolvarea in noi, nimeni nu ne va mai rani.

Toata suferinta este in minte. Nu are nicio legatura cu trupul sau circumstantele in care se afla o persoana. Poti sa ai parte de dureri mari fara ca sa si suferi. A iubi ceea ce exista, chiar si durerea – acestea reprezinta paradisul. A fi in dureri si sa crezi ca nu trebuie sa experimentezi asa ceva – acesta este iadul. Durerea este de fapt un prieten. Pana cand nu exista pace in tine, nu exista pace in lume, pentru ca tu esti lumea, tu esti pamantul.

Pana cand nu vom sti ca moartea este la fel de buna ca viata si ca intotdeauna vine la momentul potrivit, vom prelua rolul lui Dumnezeu, fara constientizarea acestui fapt, si ne va durea de fiecare data. Ori de cate ori te opui mental la ceea ce este, vei experimenta tristete si aparenta separare.

In absenta unei povesti in minte, totul e perfect. Nicio greseala.

Am un cuvant pentru Dumnezeu: realitate. Eu numesc realitatea „Dumnezeu” deoarece ea face regulile.

Oamenii isi petrec intreaga viata incercand sa schimbe trecutul. Nu se poate asa ceva. A te gandi ca trecutul trebuia sa arate altfel este o indeletnicire inutila si masochista. „Mama mea trebuia sa ma fi iubit”. Copilul meu nu trebuia sa moara”. „Holocaustul n-ar fi trebuit sa se intample.”

Sa compari ceea ce s-a petrecut cu ceea ce crezi ca trebuia sa se fi intamplat inseamna sa porti un razboi cu Dumnezeu. Unii oameni merg pana intr-acolo incat cred ca tristetea reprezinta un act de loialitate, ca, daca n-ar suferi impreuna cu cei pe care ii iubesc, atitudinea lor ar fi una de tradare. Asta e nebunie curata. Daca copilul mi-a murit, asta e. Orice impotrivire la aceasta realitate conjura un adevarat iad in interior. „A murit prea devreme”. „Puteam face ceva s-o salvam.” Dar moartea ei este realitate. Rugaciunea nu poate schimba nimic, rugamintea si invocatia nu schimba nimic, a te pedepsi nu va schimba nimic. Detii, totusi, puterea de a-ti evalua gandurile. Atata timp cat crezi ca stii ce ar trebui si ce n-ar trebui sa se intample, nu faci decat sa incerci sa-l manipulezi pe Dumnezeu. Iar asta e o retete sigura a nefericirii.

Durerea noastra provine din negarea dragostei. Singura iubire adevarata este cea fata de tine insuti.
Sunt de fapt casatorita cu vocea dinauntru. Intreaga casatorie nu e decat o metafora pentru aceasta uniune. Cand imi asum un angajament, o fac de fapt in raport cu adevarul meu propriu, nu un altul, mai presus sau mai prejos.

Il iei de sot pe acest barbat? Da. Si s-ar putea sa ma razgandesc. Mai bine de-atat nu se poate. Sunt casatorita numai cu Dumnezeu – cu realitatea. In acest sens functioneaza angajamentul meu. Nu poate fi in raport cu o anumita persoana. Cata vreme nu esti casatorit cu adevarul, nu e vorba de nicio uniune reala.

Experienta iubirii nu poate veni de la nimeni altcineva; ea nu poate proveni decat din interior.
Unii cred despre compasiune ca asta presupune sa simti durerea altei persoane. E un nonsens. Nu poti simti durerea altei persoane.

Cum arata compasiunea? La o inmormantare, nu fa altceva decat sa mananci felia de tort. Nu e nevoie sa stii ce e de facut. Acest fapt ti se va revela.
Nu trebuie sa te simti descoperit cand actionezi cu blandete. Dimpotriva; cu cat vei suferi mai putin, cu atat vei deveni mai bland, in mod natural. Iar daca compasiunea inseamna sa-ti doresti ca ceilalti sa se elibereze de suferinta, cum ai putea sa vrei pentru altii ceea ce nu-ti ingadui tie?

Am citit un interviu acordat de un celebru invatator budist, in care acesta descria cat de consternat si devastat s-a simtit in timp ce vedea avionul ce a lovit cladirea World Trade Center, in 11 spetembrie 2001. Desi acest tip de reactie e unul popular, nu este modul de a reactiona al unei minti si al unei inimi deschise. N-are nimic de-a face cu compasiunea, ci provine din creditul neconditionat acordat unor ganduri insuficient analizate. El gandea, de exemplu, in termenii urmatori: „Acest lucru n-ar trebui sa se intample” sau „E un lucru ingrozitor”. De fapt, astfel de ganduri il faceau sa sufere, nu evenimentul in sine. Era devastat tocmai de gandurile sale de necontestat. Intelegeti tabloul? Avem aici de-a face cu un om dedicat caii lui Buddha – incetarea suferintei – care in acel moment era terorizat de propria minte si-si provoca durere. Am simtit compasiunea pentru acei oameni care proiectau ganduri pline de teama asupra imaginii unui avion care lovise o cladire, care se torturau cu gandurile lor neevaluate critic si-si refuzau starea de gratie.

Lumea este perfecta. Pe masura ce studiezi mai profund acest adevar, el devine tot mai evident. Oamenii sunt perfecti asa cum sunt, indiferent cat de profund ar suferi, doar ca inca nu-si dau seama de asta.

Daca imi pierd nepotul sau fiica, pierd ceea ce n-a fost niciodata al meu. Acesta e un lucru bun. Fie lucrurile stau asa, fie Dumnezeu e un sadic, iar asta e numai experienta mea. Nu-i dau porunci lui Dumnezeu. Nu presupun ca stiu ca viata sau moartea e mai buna pentru mine sau pentru cei pe care ii iubesc. Cum as putea sti asa ceva? Tot ce stiu este ca Dumnezeu este totul si Dumnezeu este bun.

Desigur, libertatea nu inseamna sa ingadui lucrurilor urate sa se petreaca – nu inseamna pasivitate sau masochism. Daca cineva-ti spune ca-ti va taia picioarele, ia-o la fuga! Cum stii ca ai nevoie de cancer? Il ai pur si simplu. Dar sa accepti cancerul nu inseamna sa te lasi pe spate si sa nu faci nimic; asta ar fi negare. Te consulti cu cei mai buni medici pe care ti-i poti permite si obtii cel mai bun tratament disponibil. Crezi ca trupul tau se va vindeca mai eficient daca esti tensionat si temator, luptandu-te cu cancerul ca si cu un dusman? Sau atunci cand iubesti ce exista, constientizand toate acele aspecte ale vietii tale care de fapt s-au imbunatatit avand cancer, iar pornind din aceasta perspectiva linistita, faci tot ce poti pentru a te vindeca? Nimic nu e mai datator de viata decat pacea interioara.

Singura data cand suferi este atunci cand dai crezare unui gand aflat in conflict cu realitatea. Tu esti cauza suferintei tale – a intregii tale suferinte.

Traiesti alaturi de Dumnezeu deghizat sub forma sotului tau. El iti va arata toate locurile unde iti lipseste claritatea; iti va da tot ceea ce ai nevoie pt a te elibera. aceasta este iubirea. Atunci cand vezi ca partenerul tau este Dumnezeu, Lucrarea ta devine foarte simpla.

Ti se pare ca suferi de credinta ca lipseste ceva din viata ta. In realitate, intotdeauna ai tot ceea ce ai nevoie.

Lucrurile sunt perfecte, exact asa cum sunt.

Cel care iubeste realitatea, intampina totul cu bucurie : viata, moartea, boala, pierderea, cutremerele, bombele, orice ar fi mintea tentata sa spuna ca e rau. Nimic din afara noastra nu ne poate face sa suferim. Cu exceptia gandurilor noastre, fiecare loc este paradis.

Credintele noastre despre moarte sunt cele care ne sperie de moarte.
Pana cand nu traiesti moartea ca pe un dar, Lucrarea ta nu este incheiata.
A veni spre o persoana care e bolnava cu frica, inseamna sa transmiti frica; dar daca vii cu pace, fara frica, se uita in ochii tai si vede ca, orice s ar intampla, este bine.

Ai parintii perfecti. Parintii, copiii, sotii si prietenii nostrii ne vor strani mereu reactii, pana cand vom intelege ce anume nu vrem sa cunoastem inca despre noi insine. Ne vor arata intotdeauna care este directia in care se afla libertatea noastra.

Pana cand nu l poti vedea pe Dumnezeu in mama ta, Lucrarea nu este incheiata.
Totul este o reflectare a ta, este perfect. Nu exista accidente.
Copiii sunt o reflectare perfecta a ta. Iti seamana leit. Cand iti lovesti copilul, te lovesti pe tine insuti. El chiar este Dumnezeu in forma umana, aflat aici sa te invete acest lucru.

Exista un singur mod de a te comport cu Dumnezeu deghizat sub forma de Mama: cu iubire neconditionata. Pana nu ti poti vedea mama, tot timpul, ca fiind absolut perfecta, Lucrarea ta nu este incheiata.
Si afla ca singura casa care trebuie sa fie curatata este mintea ta.

Nici macar nu ai nevoie de mai multi bani decat ai acum. Atunci cand intelegi acest lucru, incepi sa intelegi ca ai deja toata siguranta pe care voiai sa ti o ofere banii. Este mult mai usor sa faci bani de pe aceasta pozitie. Banii vin, pentru ca intalnesc persoana potrivita la care sa ramana.
Si daca nu ii ai, este pentru ca n-ai nevoie de ei. Nu ai niciodata nevoie de mai multi bani decat ai acum.

Niciodata nu te a deranjat vreo slujba; numai gandirea ta te a deranjat. Ai o singura slujba: sa intri in armonie cu gandirea ta. Iar acest lucru il faci daca iti pui gandurile pe hartie, aplici patru intrwabri si o invrsare de sens si patrunzi in interiorul tau, pt a afla rasppunsuri.
Aceasta este slujba pentru tine. De unde stiu este cea pe care o ai!

Frica este o lipsa se integritate.

Este bine sa crezi ca o sa ti pierzi slujba. Este interesant. Intelege ca, daca iti pierzi slujba, inseamna ca te asteapta ceva mai bun. Trebuie sa existe ceva mai bun, pentru ca in univers exista numai bunatate.

Sunt atat de bucuros! Am pierdut un contract important si sunt atat de curios sa vad ce altceva mai bun va aparea, in continuare!

Atunci cand seful este limpede la minte, si angajatii devin limpezi la minte. Claritatea creeaza claritate. Nu exista ceva mai eficient decat un sef in prezenta caruia oamenii pot fi ei insisi.

In realitate, nu exista greseli, nu exista accidente. (dar asta e o viziune putin prea avansata, pentru unii dintre noi.)

Povestea am nevoie de mai multi bani este ceea ce te tine departe de bogatie. De cate ori crezi ca nevoile tale nu sunt satisfacute, spui povestea unui viitor. Chiar acum, ai exact atatia bani cati trebuie sa ai. Aceasta nu este o teorie, este realitatatea. Cati bani ai? Asta e- exact suma asta ar trebui sa o ai. Daca nu crezi, uita-te in portofel. Trebuie sa ai mai multi bani? Trebuie sa ai mai putini? Vei sti, atunci cand vei avea. Constientizarea acestei realitati inseamna adevarata abundenta. Te ajuta sa nu-ti mai faci griji – vei fi linistit tot timpul.

Daca nu as avea bani, as face tot ce mi ar sta in putere, pentru a mi plati facturile. Dar n as avea nevoie de un plan pentru asta. Mi ar veni gandul sa spal podele, sa curat case- si mi ar placea la nebunie sa fac asta. Iar un lucru ar duce la altul, o slujba ar duce la alta, as face totul spre binele meu si m as bucura de ceea ce fac. Nu am cum sa nu fiu bogata. Asta nu are nicio legatura cu banii.

Cum reactionezi, atunci cand crezi in gandul ca, daca ai avea mai multi bani, ai fi mai fericit? Esti nefericit acum. Iti pui toata viata in asteptare, pana cand ai mai multi bani. Este mult mai usor sa fii fericit, acum. Iar aceasta fericire este ceea ce iti adcue Lucrarea in fiecare moment, pana cand, intr-un final, spatiul se largeste atat de mult, incat devine foarte clar cum sa faci bani, devine clar ca ai bani, ca nu ai unde sa mergi si ca te afli unde ai vrut dinttodeuna sa fii.
Ar trebui sa ai mai multi bani decat ai? Nu cred. Ar trebui sa ai mai putini bani? Nu cred. Ar trebui sa ai exact atat cat ai.

In realitate, nu exista greseli, nu exista accidente. (dar asta e o viziune putin prea avansata, pentru unii dintre noi.)”

Cu drag si iubire,

Bianca Brighila,

Holistic Nutritionist, Happiness Expert, Coach, Trainer, Author, Spiritual Guide