Dupa 30 de ore de travaliu petrecut acasa, am nascut natural. Am ajuns la spital cu dilatatie completa, pe expulzie.

Chiar daca a fost un travaliu lung, greu, foarte dureros, am reusit sa obtin ce mi-am propus! O nastere naturala (fara epidurala, epiziotomie, anestezie, calmante, oxitocina artificiala, total nemedicalizata).

Atentie!!!

1. Este doar experienta mea. Nu inseamna ca si pentru tine va fi asa. Durerile difera foarte mult de la o persoana la alta, atat ca intensitate, cat si ca frecventa sau ca durata a travaliului. Sunt femei care au un travaliu usor, rapid, cu dureri suportabile, sau chiar fara dureri. Fiecare gravida trece prin sarcina, prin travaliu si respectiv prin nastere intr-un anume mod.

2. Este alegerea fiecarei femei cum isi aduce copilul pe lume. Consider ca fiecare trebuie sa faca asa cum simte ea. Nu esti mai putin mama daca ai ales epidurala, cezariana…cel mai important este sa avem pe piept bebelusul sanatos. A alege cezariana, epidurala…nu este un capat de lume, sau un motiv ca acele femei sa fie blamate. Mamele trebuie sa se inteleaga si sa se ajute intre ele. Mergi pe drumul tau si fa ce simti.

3. Eu cred ca fiecare are parte de experienta pe care sufletul ei a ales-o pentru a-si invata lectiile. Nimic nu e intamplator. Fie ca alegi sa nasti natural, fie ca alegi cezariana. Important este sa fii impacata cu alegerea facuta.

Experienta nasterii m-a ajutat sa traiesc in mai multa acceptare si iubire. Eu cred ca tot ceea ce ni se intampla face parte dintr-un plan divin. Totul se intampla pentru evolutia sufletului nostru. Poti gasi intotdeauna o parte buna oricarei situatii dificile si in plus sa-ti ofere si cadouri nemaipomenite. Ceea ce vrea Dumnezeu este sa folosim fiecare noua experienta pentru a invata sa ne iubim si sa-i iubim mai mult pe ceilalti, sa ne acceptam in toate circumstantele. Asta mi-a adus experienta travaliului, nasterii, primele saptamani cu Alesio: mai multa acceptare si iubire fata de mine si fata de ceilalti. Sunt recunoascatoare!

Luiza Bianca a fost alaturi de mine in timpul travaliului si am intrebat-o cum i s-a parut experienta. Luiza, iti multumesc mult ca m-ai sustinut! Esti un inger! Las aici mesajul de la ea. Eu mereu ma emotionez cand il citesc.

„Doamne, iti multumesc! Iti multumesc ca, nu intamplator, mi-ai scos-o in cale pe Bianca. Am stiut, din prima clipa, ca viata mea o sa fie plina de miracole. Datorita ei si acum si a micutului Alesio.
Cand Bianca mi-a propus sa ii fiu alaturi la nasterea minunii, am zis ‘da’ fara nicio ezitare. Imi amintesc si acum emotia care m-a imbratisat pana la lacrimi. Nu am stiut atunci ce o sa insemne pentru evolutia mea spirituala, dar am lasat sa fie. Si Doamne, ce minune!
Timp de noua luni, i-am purtat in rugaciune si in suflet. Vizualizam venirea lui pe lume asa cum Bianca si-a imaginat-o: noapte, muzica relaxanta, lumanari, flori, mirosuri parfumate in casa unde i-a vorbit, in cada unde isi mangaia burtica si ii spunea cat de mult il asteapta sa il tina la piept. Simteam ca totul o sa fie perfect asa cum si-a dorit ea. Si a fost! A fost cum si-a ales ea si el si voia Divina.
Bianca a intrat in travaliu seara, exact cum ea isi dorea sa nasca. Dar eu am ajuns la ea, dimineata, cand trecuse deja 12 ore pline de contractii dureroase. Din momentul in care am pasit in casa, am simtit o energie noua, diferita, vibranta, la un nivel care nu se poate descrie in cuvinte. Ma uitam la Bianca si pentru prima oara vedeam si simteam cum intregul Univers emana prin ea femeia senzuala, prietena sensibila si mama extraordinar de puternica. O tineam de mana si ii auzeam durerea. O simteam! Nu degeaba se spune ca un nou portal de energie se deschide la fiecare nastere. Eric Hoffer spune atat de frumos cum ca ‘ copii sunt cheia paradisului’. Imi treceau atatea ganduri prin minte, cum o femeie aparent firava si dulce devine o leoaica ce se lupta cu o durere fizica imensa. Am plans si am ras impreuna, am tipat tinandu-ne de mana, ne-am rugat la toti sfintii si ingerii, am aprins lumanari si am umplut casa de miros de smirna. Toate asteptam si simteam ca ‘acum’ e momentul. Si ne-am rugat si ne-am rugat si Dumnezeu a facut minuni prin durerea ei. Se auzea paraitul oaselor care se dilatau, vedeam cum bebele isi pregatea coborarea si am avut amintiri cand eram in pantecul mamei mele. Am simtit cat de linistita si iubita eram. Mi-a trecut durerea mamei mele prin fiecare celula a corpului meu. A fost magic! Eram totodata prezenta simtindu-i durerea Biancai si in acelas timp simteam emotia venirii mele pe lume. Ma uitam in jur si vazandu-o pe Bianca in pozitia fetusului imbratisandu-si mama prezenta, luam parte la vindecarea unei intregi generatii cat si a mea, proprie. M-a invaluit o iubire noua, una inaltatoare venita prin suferinta imensa.
Cat de extraordinar! De-a dreptul divin! Am simtit cum m-am conectat cu mama mea prin conectarea lor. Am simtit ce inseamna iubirea de mama uitandu-ma la ele doua. Bianca, mama ei si minunea Alesio au vindecat nu doar trei generatii ci si pe noi, cele prezente. Au deschis un nou drum, presarat de noi bucurii si emotii inaltatoare. E fascinant cum un suflet atat de mic, doboara ziduri de inalte.
Alesio, ma uit la tine si inteleg perfect de ce ai ales-o pe Bianca sa te poarte in pantec si sa te aduca la lumina. Inteleg acum si de ce ai ales prin ea ca eu sa iti fiu alaturi. Iti multumesc ca prin venirea ta, ai facut sa plece atatea rani neintelese si neacceptate, mi-ai dat atatea constientizari pline de iubire. Esti o minune divina! Tu ai dansat inainte sa aflii ca exista muzica pe lumea asta. Iar noi, odata cu tine.
Iar tie, Bianca nu imi incap in sufelt si in minte recunostinta si iubirea pe care ti le port. Doamne cat de puternica esti! Esti definitia citatului “There is no force equal to that of a determined woman.”O sa iti zic asta toata viata, pentru ca am fost acolo si am simtit puterea fizica si spirituala care eman din tine. E un miracol sa ma uit la amandoi si sa va simt iubirea!” Luiza Bianca

Lavinia Ungureanu (Doula, Birth Coach, Educator Prenatal) a fost si ea alaturi de mine si ii sunt tare recunoscatoare! O recomand din toata inima!

Cum i s-a parut experienta? „Ceea ce am simțit pe toată perioada travaliului Biancăi, a fost ca este o mare INITIERE. Cu femei înțelepte, cu femei încă neinițiat pe acest drum al maternității, cu bunica de o credință ieșită din comun și o naștere a ei, de vindecat. Ne-am rugat arzător, ținându-ne de mâini, am plâns, ne-am îmbrățișat, mângâiat… Bianca a avut parte de cel mai cald și mangaietor travaliu din partea însoțitoarelor. A fost greu, lung și incredibil de puternic. Trebuie sa recunosc ca nu ma așteptăm de la asemenea faptura delicata, cu ochi angelici, sa ducă atât de stăruitor un travaliu greu și dureros. Puterea ta, Bianca, atât emoțională cât mai ales fizica, m-au făcut sa ma înclin și sa te privesc cu ochi în minune. M-a frapat hotărârea ta, modul în care ai reușit sa administrezi fiecare bucățică de emoție și mai ales de durere. Ma bucur ca apa ți-a fost sprijin pana la urma! Ai avut nevoie de asta și fluiditatea ei, te-a ținut și pe tine, pe linia de plutire. Felicitări din inima și mai ales, micului pui de om, care s-a născut cu atâta putere, din mama lui bună, din femeia care ești! ” Lavinia Ungureanu

TRAVALIUL

Travaliul este atat de diferit pentru fiecare persoana – Pentru mine a fost cea mai grea durere pe care am simtit-o vreodata. Nu credeam ca pot suporta atata durere si duce atat de mult.

Travaliul a inceput miercuri, 27 Mai, pe la ora 20-21 si a durat 30 de ore. Contractii usoare, suportabile. Cand am vazut ca devin mai dureroase si ca nu se mai opresc, erau din 10 in 10 minute, am sunat-o pe Lavinia Ungureanu (doula), care a ajuns repede. Stabilisem din luna a 6-a ca Lavinia sa imi fie alaturi in travaliu si la nastere. M-a sustinut pe toata perioada travaliului si ii sunt tare recunoscatoare. Este o profesionista si o recomand din toata inima!

Totul a inceput cu o faza usor de gestionat. Durerea era suportabila. Fiind la mine acasa, am putut sa stau in cada, sa ma misc, sa ma plimb prin casa, sa ma legan sau sa stau pe mingea de travaliu. Pe toata durata travaliului am baut multa apa, de mancat nu am putut.

Statul in apa m-a ajutat foarte mult. M-a relaxat si mi-a atenuat durerile.
Dupa a devenit destul de greu. Durerile deja cresteau in intensitate si frecventa contractiilor la fel.

In ultimele ore, contractiile erau la fiecare 2-3 minute…da, durerea dispare intr-adevar intre contractii, dar nu dura mult si iar ma lua. Insa incercam sa le fac fata, ma odihneam si respiram intre ele. Am incercat toate pozitiile, am facut tot ce am simtit – asta a inclus tipat, pumni in pereti, gemete, ras, plans…

CUM A FOST DUREREA?

Timp de multe si nesfarsite ore, in cazul meu a fost de nedescris de dureroasa, era o durere pe care nu ai cu ce sa o compari.

CUM AM SUPORTAT DUREREA?

Gandul ca fiecare contractie ma ducea mai aproape de momentul nasterii minunii mele, m-a facut sa suport durerea.

Chiar daca am suportat durerea, nu-mi venea sa cred ce durere mare simt si chiar aveam in gand ideea ca nu voi face fata, pur si simplu credeam ca o sa mor de durere…simteam ca intr-adevar nu mai pot.

Ma rugam doar sa rezist, sa rezist, sa rezist. Ma intrebam mereu cat va mai dura… Gandul ca revin te doboara….
Uneori de durere respiram foarte repede, iar doula mai zicea ”nu asa, rar”. Nu puteam…

Ultimele ore au fost cele mai grele. Contractii dureroase aproape fara pauze intre ele…cat sa pot sa respir si sa rezist. In contractii simteam ca o sa lesin. Cand se termina contractia, tot ce simteam era oboseala. Eram foarte extenuata si epuizata.

Nu ma asteptam sa doara atat…nu stiu daca as mai avea curaj si a doua oara. Chiar nu stiu, sincera sa fiu. A fost intens si foarte extenuant. Simteam ca mor de atata durere.

“Pe o scara de la 1 la 10 cat de dureros fizic a fost?” Hmm, 10 e putin spus. 20+

“Nu ti-a fost teama ca din cauza oboselii ai putea face o criza de epilepsie in timpul nasterii?” Nu mi-a trecut prin gand ca voi face o criza de epilepsie. Cum de nu mi-a trecut prin gand? Probabil datorita faptului ca ma consider vindecata. Nu am mai facut crize de multi ani. In schimb, mi-a fost teama ca o sa lesin din cauza faptului ca eram foarte obosita, epuizata, simteam ca nu mai am aer. Dar nu a fost cazul.

Stiai ca… “Corpul uman poate suporta o durere de pana la 45 del (unitate de masurare a durerii), iar la nastere mama simte o durere de circa 57 del (echivalentul a 20 de oase fracturate simultan)? Suporta aceasta durere doar in conditiile nasterii naturale, in rest corpul si psihicul nu e pregatit, ar lesina.”

Se spune ca durerile nasterii sunt evaluate ca fiind cele mai intense dureri pe care le resimte o femeie pe parcursul vietii sale.

Inca un fapt care indica puterea incredibila a mamelor! Dumnezeu ne da o putere de neimaginat!

CINE A FOST ALATURI DE MINE IN TRAVALIU?

Persoanele care m-au sustinut si m-au incurajat au fost: Lavinia Ungureanu (doula), mama, sora mea, draga mea prietena, Luiza Bianca, si inca o prietena, Mariana. Se spune ca intotdeauna esti acolo unde trebuie sa fii. Asa au fost ele in acele momente. Nu stabilisem ca toate sa fie acolo, dar se pare ca Universul asa a vrut si a fost perfect.
Toate m-au sustinut, m-au incurajat, mi-au dat putere. Nu stiu ce m-as fi facut fara ele! Le multumesc tuturor!

DE CE O DOULA?

Din punctul meu de vedere, gravida nu trebuie lasata niciodata singura in timpul travaliului si la nastere. O doula nu te ajuta doar in timpul nasterii, ci si inainte si dupa.

Lavinia a fost alaturi de mine si mi-a dat putere. Pe toata durata travaliului m-a incurajat si a facut tot ce a putut ca eu sa duc travaliu pana la capat. O persoana foarte saritoare, calda, blanda, empatica, exact ce ai nevoie in acele momente.

Era atat de sigura, de calma si linistitoare si toate lucrurile pareau posibile. Si eu ajunsesem la capatul rabdarii. Noroc ca doula mea cu experienta, imi raspundea calm si ma incuraja in permanenta ca va fi bine. Pentru mine Lavinia este mai mult decat o doula, ea este o adevarata prietena mereu dispusa sa te ajute si sa te indrume.

Lavinia, tu, cu rabdarea si calmul tau dar si cunostintele tale solide, profesionalismul dar si blandetea ta, m-ai ajutat sa duc travaliu pana la capat. Iti multumesc!

NASTEREA

Am nascut vineri, pe 29 Mai, la ora 3:10. Eram in saptamana 36 spre saptamana 37. Nu ma asteptam sa nasc asa devreme. Alesio s-a nascut prematur, dar sanatos si activ. 🙂

Asa a ales el, sa vina pe lume mai devreme. Nerabdator sa ma vada.
In drum spre spital, simteam ca nu mai e mult! Simteam ca iese bebelusul.

La 2:45 am ajuns la spital, medicul de garda m-a consultat si a zis: mergem in sala de nasteri, esti dilatata complet! Au strigat, impingeti ca vine bebelusul! Imediat in sala de nasteri! La 3:10 am nascut.

Ma bucur ca am ajuns la spital cu dilatatie completa, pe expulzie. Nu a fost timp de completat formulare, de adaugat ceva, gen oxitocina artificiala, epidurala…Ce bine! A fost timp doar sa ma duca in sala de nasteri.

Tipam de durere iar asistentele imi spuneau: tine-ti respiratia si impinge! Iar eu simteam ca nu mai pot si ma gandeam…oare cat va mai dura? Nu mai pot! Iar ele imi spuneau, impingi de 2-3 ori si iese copilul. Si asa a fost. Am impins de 3 ori si a iesit minunea mea.

Nu am plans, contrar asteptarilor mele, eram doar fericita ca il vad, ca il aud, ca il simt! Iar cand mi-a fost pus pe piept, cu cordonul inca legandu-ne, am simtit liniste, o senzatie de mare eliberare, si am zis, Doamne, iti multumesc!

Sincera sa fiu, nu-mi venea sa cred ca totul se terminase atat de repede. Nasterea in sine a durat doar cateva minute, super usor.

Multe mamici au afirmat ca nu nasterea in sine este dureroasa, ci contractiile dinaintea ei. Confirm si eu.

“Cele mai recente studii au demonstrat ca nasterea se declanseaza atunci cand plamanii bebelusului secreta o anumita proteina ce ii transmite corpului mamei ca sunt suficient de maturi astfel incat sa faca fata mediului exterior.”

As mai naste natural? Chiar nu stiu. Zicala “NEVER SAY NEVER” e foarte adevarata. Asa ca nu zic nici da, nici nu.

DUPA NASTERE

Dupa ce m-am minunat de ingeras, l-au dus la sectia de neonatologie. M-au apasat pe burta ca sa elimin placenta si pentru ca au fost cateva fisuri, m-au cusut, dar nu am simtit nimic.

De dimineata m-au dus in salon si mi l-au adus si pe bebe care a ramas mereu cu mine. 🙂 Nu i-am facut niciun vaccin. Am acceptat doar analizele de sange. Si asta doar cu mine de fata.

Chiar daca cei de acolo nu au fost de acord cu alegerile mele, au inteles si mi-au respectat optiunile. Am refuzat calmantele, laptele praf, vaccinurile… Intreg spitalul ma numea ”mama bio”, crezand ca exagerez neacceptand nimic.

Am stat 3 zile in spital, pentru a ne asigura ca totul este bine cu bebe. Chiar daca a fost mai mic, a fost perfect sanatos. L-am tinut din primele clipe piele pe piele si l-am alaptat.

DE CE AM ALES FILANTROPIA?

Filantropia este un spital „prieten al copilului”. Am ales sa merg la Filantropia pentru sistemul de rooming-in: aici, bebe poate ramane cu mama in camera pe perioada internarii. Asa a si fost. La cateva ore dupa nastere, bebe a fost adus si a ramas cu mine in camera. Rooming-in-ul permite mamei sa tina bebelusul foarte aproape de corpul ei, in relatia piele la piele sau pentru prematuri metoda cangurul. Imediat dupa nastere contactul piele la piele, dar si punerea la san pentru stimularea precoce a secretiei lactate sunt foarte importante. Copilul trebuie sa stea cu mama pentru ca a stat in ea timp de 9 luni. O separare brusca este brutala. El trebuie sa ii simta bataile inimii, caldura, mirosul.

Ce nu mi-a placut a fost ca ne tot baga pe gat sa le dam la bebei si lapte praf. Oricum, per total, am fost multumita de personalul medical, asistente. Si-au facut foarte bine treaba.

Deci sa nu generalizam! In sala de nasteri, toata lumea se agita pe langa mine pentru ca tipam foarte tare de durere, dar nimeni nu s-a suparat si au facut ce a fost mai bine pentru noi. Depinde de ce oameni nimeresti.

CUM A FOST CU ALAPTAREA?

Alaptarea a decurs foarte bine. Micutul luptator care, in primele ore de la nastere a supt la sanul meu si era vioi de parca nu ar fi trecut impreuna cu mine prin acea incercare. Bebe s-a atasat foarte bine din prima si nu am facut nicio rana pana acum. Ma bucur mult pentru ca imi doream sa alaptez.

Pentru mama alaptarea ofera sanatate dupa nastere, emotii, relatia de bonding. Pentru bebelusi, dezvoltare, imunitate, atasament.

Revenirea dupa nastere a durat cateva zile. Pentru ca m-au cusut, am avut dureri 10 zile. Nu a fost usor, dar mi-am revenit. Sangerarile, durerile, s-au dus.

Am avut nevoie de multa odihna pentru a ma reface dupa nastere. Aceasta este o componenta majora a procesului de vindecare.

Acum, Alesio are trei saptamani si patru zile si este minunat! Este alaptat la cerere si creste frumos. Ma minuneaza cu fiecare miscare si scancet.

Chiar daca nu imi este usor, viata mea s-a schimbat. In bine. In foarte bine. Ma tot gandesc la momentul travaliului, nasterii, cum s-au asezat lucrurile pentru el, cum am intalnit oamenii potriviti in momentele potrivite. Le sunt tuturor recunoscatoare pentru tot ce au facut pentru noi.

Mi-am dorit sa nu se intervina deloc in procesul natural de nastere si ma bucur ca dupa atata durere, am reusit.

Stiu ca Alesiu a venit pe lume pentru a ma invata o astfel de dragoste, dragostea neconditionata.

Nastere usoara si bebei sanatosi tuturor!