Babywearing-ul are beneficii, atat pentru mama cat si pentru copil.
Adepta a moderatiei, am ales constient sa imi port bebelusul in primele luni, dar probabil sa cumpar si un carucior cand bebe va fi mai greu.
Sfat: Nu te teme sa iti asculti instinctul. Copilul nu va fi rasfatat daca il iei in brate, dormi cu el, il mangai. Viata ta va fi mult mai usoara daca ignori pareri ca:„ Bebelusul e smecher, manipulator.” „Nu il lua in brate ca se-nvata.”
Cateva beneficii pe care le-am gasit si cu care am rezonat. 👇
- „Bebeluşii purtaţi învaţă mai mult, devin independenţi mai repede (pentru că ei cresc ştiind că mama îi ajută la nevoie), sunt mai calmi, mai fericiţi, plâng mai puţin, dorm mai bine, au mai puţine crize de colici şi au o digestie mai bună.
- Bebeluşii atinşi frecvent de mamă au o imunitate net superioară celor atinşi mai rar.
- Copiii se dezvoltă optim. Pentru o dezvoltare optimă, din punct de vedere fizic, mental și emoțional, copiii au nevoie să fie ținuți în brațe. Copilul se va bucura de apropierea de părinte, iar voi veți avea mâinile libere pentru a realiza activitățile cotidiene.
- Îşi reglează uşor, cu ajutorul corpului mamei, respiraţia, ritmul cardiac, temperatura. Corpul unui nou-născut are nevoie fizică de mama lui, ca să îşi regleze toate sistemele. Sunt studii care arată cum bebeluşii ţinuţi în braţe se dezvoltă prosper, iar cei care nu sunt atinşi de nimeni ajung chiar să moară.
- Devin independenţi mai repede – când bebeluşul tău simte că e iubit şi îngrijit, atunci are încredere că vei fi acolo să îi îndeplineşti nevoile.
- Purtatul bebeluşului reglează hormonii mamei. Astfel, o mămică ce îşi poartă copilul e mai fericită, e mai calmă, mai iubitoare.”
„Aceste descoperiri confirmă ceea ce intinctele noastre materne ne spun – că mult contact iubitor nu “răsfaţă” un copil sau nu-l fac mai pretenţios, ci îl ajută să se simtă mai confortabil şi mai fericit în noua sa lume.”
Purtarea copilului mi se pare acum modul natural de a stabili legatura cu puiul de om, al carui singur reper in primii ani de viata suntem noi, parintii lui. Si unde ii este acestuia mai bine, daca nu la pieptul mamei lui?